Generaţia Coca-Cola posedată de consum?

Consumatorismul

-Curent social şi economic bazat pe stimularea dorinţei de a achiziţiona bunuri şi servicii în cantităţi tot mai mari.-

Toți știm exact ce înseamnă a consuma, toți acceptăm că facem parte dintr-o societate bolnavă dar ne conformăm tăcuți trendului bolnav, considerându-ne victime ale vremurilor.

De ce mai acceptăm?

Pentru că zi de zi ni se spune că este ok ce facem, zi de zi ne este spălat creierul de oameni care stau și gândesc cum să ne proasteasca pentru interesul propriu.
În momentul de față, nu cred că sunt mulți cei care știu să facă diferența între nevoile reale și nevoile impuse de: societate, politică, trend.

Mi-am permis să afirm cele de mai sus, pentru că eu mi-am sacrificat televizorul acum 4, 5 ani. A fost extrem de greu să iau decizia de a nu mai avea un obiect cu care am trăit constant, dar am considerat că Elodia, Monica Columbeanu, Kim Kardashian, minciunile politice, reclamele etc. nu merită atâtea ore din viața mea. Am decis să trăiesc, nu să-i văd pe alții cum o fac.

Începutul a fost greu, sufeream după informațiile care, deși știam că sunt toxice făceau parte din mine. Cu timpul însa, am realizat câtă libertate și timp am câștigat.

Liberă dar totuși informată, am internet și mă uit la ce vreau, ce mă interesează, când vreau și fără reclame; iar dacă vreau să pun pauză să mă duc la toaletă, o fac linistata fără frica de a pierde ceva.

Cu această descoperire am început să-mi pun tot mai multe întrebări:

De ce avem nevoie permanent de un telefon nou, de ce trebuie să ne schimbăm garderoba în fiecare an, de ce avem n oale și cratițe în casă deși pe zi folosim maxim 2 3, de ce avem n tipuri de săpunuri fiecare aproape pentru o zona diferită a corpului când bunica-mea se spăla cu săpun făcut din grasime de porc și sodă, de ce se taie copaci ca omul să se șteargă la fund cu el, când există apa și n tipuri de săpunuri, de ce există n tipuri de apă îmbuteliată atâta timp cât apa ar trebui să fie un drept gratuit dobândit prin naștere.

De ce?!

Deoarece suntem manipulați zi de zi să credem că avem nevoie de lucruri total inutile.

CUM?

Americanii le numesc power words, în traducere exactă: cuvinte puternice.

Aceste cuvinte sunt prezente peste tot, de la: reduceri de preț de 70% scris în vitrină, până la cuvintele operatorului de telefonie care trebuie să-ți vândă un produs total inutil, de care știi că nu ai nevoie.

In urmă cu 2 -3 ani am învățat că o vânzare reușită se face prin forță și prin constanța abordarii, anume:

Tu-mi spui că nu vrei produsul meu

Eu îți explic că vrei, că toată lumea vrea iar tu ești un înapoiat dacă nu-ți dorești ce toată lumea deja are.

Tu-mi spui că nu-ți pasă,

Eu îți spun că trebuie să-ți pese pentru că tuturor le pasă,

Tu îmi explici în continuare că nu-ți pasă și nu vrei iar atunci mă enervezi și-ți explic foarte pe față că ești pe punctul de a rata o ofertă pe ultima suta de metri, mai mult, oferta iți oferă gratuitate pe altă parte(sau gratis alt produs inutil pe lângă), cei care au refuzat produsul s-au întors înapoi când și-au dat seama ce au ratat, dar noi nu le-am mai putut satisface cererea deoarece pentru ei oferta a expirat.

Dacă și în acest punct omul refuză nu e nimic, îl apelezi și mâine și poimâine, provocându-l cu alte power words, care până la urmă vor face click în capul sau și acesta va fi învins, cumparandu-ți mizeria.

Această e tehnica învață de mine, dar observ că nu mai funcționează în vremurile prezente, deși au trecut doar 2 ani.

Noua strategie nu mai este atât de agresivă, omul nu mai este fraierul de acum 2 ani așa că și cuvintele puternice s-au adaptat nevoilor lui.
De la cuvântul trebuie s-a ajuns la sugestie, de la acum s-a ajuns la când doriți, de la toată lumea vrea la nu mulți pot beneficia etc. Noile power words sunt cuvinte puternice pentru oamenii care vor să fie liberi, nu condiționați, dar e o iluzie!

Suntem la fel de condiționați dar prin tehnici diferite, adaptate stilului nostru de viață.

Marele meu regret este următorul: Am spălat pe creier un pensionar amarât care locuia în vârf de munte.

El îmi spunea că vine iarna și că nu știe cum să-și strângă bani de lemne (o nevoie reală), că are o pensie mică (o plângere la fel de reală), că nu-l ajută nimeni fiind izolat și pe lagă asta mai trebuie să ia și medicamente fiind bătrân.

Eu, fiind constrânsă să văd o porcarie de asigurare total inutilă (și eu la rândul meu eram spălată pe creier, am ajuns să cred că nu e atât de rău ce fac și că de fapt clienții mă mint pe mine, nu eu pe ei) i-am descoperit slăbiciunile și l-am convins că produsul meu este util și că îl acoperă 3 luni de la discuție în mod gratuit, practic face economie. 🙂

Domnule dragă, îmi pare rău că nu-ți mai rețin și numele, doar discuția, dar ÎMI CER SCUZE!
Îmi pare rău că am reușit să te prostesc și sincer nu știu cum ai scos-o la capăt acum 2 ierni când a fost ger!
Îmi pare rău că ți-am vândut o asigurare fără niciun fundament real care niciodată probabil nu te-ar fi despăgubit. Îmi pare rău că n-am avut dreptul să-ți explic clar cum să renunți la ea, spundu-ți cuvinte care sigur nu le-ai înțeles.

Regret c-am fost un om prost și la modă, regret că am luptat prin orice mijloc să mă afirm în carieră, regret faptul că am vrut să-mi clădesc un statut prin nimicirea veniturilor omenilor buni și onești în care mai există demnitate si puritate! Îmi pare rau.

Ce vreau să spun este faptul că noi efectiv nu realizăm atunci când ni se bagă pe gât ceva.
Vânzătorul fiind la rândul lui spălat pe creier, crede în produsul care-l vinde și are forța necesară să ne spună toate argumentele din lume până când cedăm și alocam 33 de lei unui produs inutil. (gen asigurarea care o vindeam batranului)

Este un cerc al spălării pe creier fantastic, un fenomen care a luat amploare într-un mod îngrijorător, dar doar așa GENERAȚIA DE CONSUM poate cotiza cât mai mult.

Nu e normal să trăim în grotă, sau să ne spălam cu săpun făcut din sodă și grăsime ca bunica (deși în Zambia cred că 70% se spăla cu săpun de sodă, restul de 30% doar cu apa), spun că e vremea să gândim pentru noi, nu pentru alții. Dacă toți se aruncă de pe o stâncă, sunt singură că nu toți îl vor urma, atunci, de ce ne urmăm ca oile în consum? E același lucru, ne aruncăm banii de pe stâncă pentru că toată lumea îi aruncă.

Tot ce trebuie să facem e să ne respectăm munca mai mult, să nu mai aruncăm finanțele pentru lucruri care nu ne folosesc. Lucrurile sunt doar lucruri care nu au o valoare deosebită, care în timp mor și-și pierd valoarea.