Pe vremea când consideram că sunt o prietenă minunată, îl foloseam și eu des. Îl foloseam atât de des, pentru că știam în mod subconștient că nu ofer nimic mai mult decât un cuvânt: PRIETENIE! Faptele în aceea perioada au reprezentat exact opusul, eu fiind un om narcisit şi obsedat de propria mea persoană.
Acum, după mulți ani în care mă vedeam cea mai bună prietenă a oamenilor, îmi dau seama de greșala comisă.
N-am fost, și nici n-am ajuns încă la stadiul la care mă poate numi cineva prieten.
1. Un prieten adevărat nu se laudă că-ți e prieten.
Un prieten adevărat îți arată prietenia atunci când este nevoie dar nu o rostește.
Vorbele în general țin locul faptelor.
Eu rosteam acest cuvânt foarte des, iar acum realizez că-l utilizam ca armă de schimb. Dacă X nu vroia să facă ce-i cer, gata îl cosideram mai puțin prieten și-l șantajam cu asta. Dacă TU X nu faci ce vreau eu, gata, te reneg.
Acum îmi este clar: acest comportament este unul egoist, în niciun caz prietenesc. Oamenii au program și/sau alte nevoi/rutine iar un prieten adevărat înțelege asta și nu obosește constant persoanele din jur cu nevoile personale.
2. Un prieten adevărat nu critică sau nu dă ,,sfaturi,, în mod constant și distructiv.
Sfaturile trebuie oferite doar atunci când sunt cerute, în niciun caz în alt context.
Un prieten poate înțelege că omul de lângă el este diferit lui. Un prieten sincer înțelege că nevoile și judecata lui nu se aplică tuturor.
Un exemplu destul de clar este acesta:
Oamenii care după o vârstă rămân singuri, în general încep să bea alcool aproape zilnic. Teoretic, alcoolismul este greșit. Teoretic alcoolismul, în timp, te omoară. Eu consider aceste comportamente distructive pe termen lung, DAR asta doar din punctul meu de vedere, care nu am peste 50 de ani și nici nu mi-a murit/părăsit omul de lângă mine.
Ce-i drept, eu cu mintea mea necoaptă le-aș putea explica lor că este greșit ceea ce fac, atâta timp cât pe ei alcoolul îi ajută să funcționeze chiar și iluzoric următoarea zi.
Sfatul meu, pe care nu l-a cerut nimeni, i-ar apăsa mai tare, sfatul meu le-ar arăta că de fapt au o problemă iar efectul este următorul: Vor bea mai mult sau vor renunța la alcool și o vor lua razna.
Concluzionez punctul doi: Un prieten adevărat nu da sfaturi gratuite care distrug omul.
Un prieten adevărat este modest, nu ține să arate că el știe mai multe sau este mai bun decât celălalt.
3. Un prieten adevărat nu apare în viața ta doar atunci când EL are nevoie de tine să-l servești (cu bani, sfaturi, vorbe bune, afecțiune, iubire). Un prieten adevărat, chiar dacă are probleme, va fi atent și la problemele tale și va încerca să te ajute și pe tine, nu doar tu pe el.
Un prieten nicioadată nu-ți va reproșa faptul că nu ai fost acolo pentru el exact în momentul când EL avea nevoie, un prieten știe că ai nevoie de spațiu și timp că să-ți trăiești propria viață, nu să trăiești îngropat de problemele lui.
4. Un prieten TE IUBEȘTE în liniște și așteaptă la fel de tăcut să revii în brațele lui atunci când îți dai seama că eşti iubit de cineva. Un prieten nu te va condiționa în iubire, el nu-ţi va spune: eu te iubesc trebuie să o faci și tu, altfel nu merge.
Un prieten așteptă!
Un prieten adevărat este asemeni unui soldat care își apără regele.
Stă drept, ferm și tăcut, împușcă toți cotropitorii care vor să violeze regele, dar și când soldatul are probleme interne știe că poate apela oricând la rege pentru a fi în siguranță.
adrianaspunetot.wordpress.com 