Da! E trist, au murit tineri în cel mai oribil mod, or să mai moară dintre ei şi zilele acestea, din păcate. Iar vânatul de vinovaţi, acuzaţiile, intrigile, falsa empatie afişată în mod ostentativ peste tot va lua sfârşit poate, când va veni următorul val de refugiaţi. Tot tam tam-ul acesta va fi uitat, aşa cum se întâmplă în general în România o dată cu următorul caz şocant prezentat în media.
Îmi cer scuze familiilor celor decedaţi, dar pe mine una nu mă afectează prea tare ce s-a întâmplat, privind ca tot unitar. Individual, cred că este crunt ceea ce trăiesc rudele, orice pierdere umană este extrem de greu de suportat pentru cei apropiaţi. O spun din experienţa proprie.
De ce?
Deoarece o dată cu terminarea unei facultăţii şi o dată cu şederea mea timp de un an de zile în Norvegia, am început să observ anomaliile din România. În 2011 am început un demers care îndemna spre schimbare şi revoltă masivă pe Facebook şi pe alte reţele de socializare. Am suferit puternic când vedeam atâtea nedreptăţi la tot pasul, când vedeam că toate legile şi drepturile omului sunt încălcate în ţara aceasta şi-am zis că: împreună putem reuşi. 
Am greşit.
Majoritatea persoanelor(la fel cum fac şi acum) îmi explicau să plec din ţară dacă nu-mi convine, că ei nu au ce să facă. Nu mă susţineau pe considerentul: de bine de rău este bine şi aşa. Posibil printre acei oameni cu care am discutat în 2011, erau unii care şi-au încheiat capitolul viaţă în clubul din Bucureşti.
De bine de rău, eu nu am ars sunt sănătoasă pe minunata mea canapea. De bine de rău nu mai sufăr când văd toate grozăviile deoarece ştiu că se puteau preîntâmpina dacă NOI luam măsuri cu mult timp în urmă. Problemele acestei ţări n-au izbucnit de ieri, de 1 an de 2. Mi-e ruşine cu generaţia mea, ruşine.
Suntem o generaţie de oameni falşi, o generaţie unde toţi dorim să părem intelectuali sau cei mai frumoşi din punct de vedere fizic, o generaţie care luptă într-un mod egoist şi meschin pentru binele propriu, indiferent de ce afişează public.
Văd N statusuri cu: Corupţia ucide.
Serios? De ce a ajuns să ucidă? Cine-a tolerat-o timp de atâţia ani? Cine-a tăcut în faţa ei pentru a nu fii exclus? Cine? Cei care urlaţi acum şi-mi arătaţi cât de mult suferiţi pentru că alţii sunt de vină.
Îmi pare rău să vă spun (eu nu-mi asum pentru că am făcut eforturi considerabile în trecut, cu direcţia de a nu se ajunge în acest punct) dar nici corupţia, nici barul, nici focul n-au fost de vină, ci voi. Voi ăştia care în continuare staţi în case sau plângeţi amar în loc să vă întăriţi şi să ieşiţi, nu pentru a boci, ci pentru a face o schimbare semnificativă.
Noi reprezentăm puterea, nimeni altcineva; dar atâta timp cât asumarea este o calitate lipsă al acestui popor, asemeni prevenţiei şi a inteligenţei maselor, nu se prea poate înţelege că un popor întreg (care este cu adevărat supărat şi axat spre rezultate de lungă durată), poate schimba ceva.
Vă ofer un filmuleţ pentru a viziona un caz care merită toată consideraţia mea fiind generat de un nebun imprevizbil, nu de un sistem putred şi artificii într-un loc unde… burete. Există o mare diferenţă între cazul Brivik care nu se putea anticipa şi cel actual.
Mulţumesc
adrianaspunetot.wordpress.com 