Revoluţie, libertate şi fotbal

Ziua 3 de proteste – Cluj-.

1. Eu nu vreau o nouă revoluţie!

Cine-a scos acest slogan ar trebui să-şi ţină gura, poate are 20 de ani şi habar n-are ce-şi doreşte. O revoluţie în România sgenereaza morţi, deprecierea leului (care oricum a scăzut o dată cu protestele şi cu demisia lui Ponta) şi probabil multe alte aspecte pe care nici eu nu ştiu.

Protestul e una, revoluţia e alta. Nu vreau să folosim un cuvânt cu încărcătură atât de negativă, există sinonime suficiente.

2. Marşul îşi pierde din intensitate de la zi la zi dacă străbatem distanţe maraton. Nu cred că este o soluţie eficientă pentru cei de vârsta a treia şi nici măcar pentru mine, să bat un cartier întreg. What’s the point? Mulţimea nu s-a înmulţit, din contră, a obosit.

3. ,,Cine nu sare nu vrea schimbare!” n-am sărit şi vreau schimbare. Este cel mai tâmpit slogan, după cel cu revoluţia care mi-a fost dat să-l aud şi să-l simt, există, cum spuneam altele demne.

4. N-am fost la meciuri de fotbal, dar azi am înţeles ce se petrece acolo. Auzeam nenumărate voci în spatele meu: Măi, parcă suntem la un meci de fotbal, nu la protest. Mai multe nu voi spune pentru că deja se înţelege.

5. Sloganul -Uniţi salvăm- nu reprezintă ceea ce crede majoritatea, da da, aşa este, numai uniţi salvăm România Dar este şi numele unei organizaţii de activişti supăraţi care nu deţin noţiuni elementare de educaţie şi bun simţ. O organizaţie care ar merita un lider asemeni lui Vadim Tudor (cine se aseana se adună). Griji ce ne dorim.

6. Mai era un slogan cu: Vrem libertate! Părerea mea este că fără libertate nu ne-am fi adunat în stradă, nu aş mai putea scrie aceste mesaje şi n-am putea face multe lucruri pe care le facem azi.
5. Cu toate cele 6 sub-puncte voi merge în continuare la proteste, dar nu distanţe maraton. Nu-s suporterita niciunei echipe de fotbal sau a infiltratilor, etc., Nu sunt nici la prima tinereţe şi nici măcar nu mă duc la sală.

N-am condiţie fizică şi vreau să-mi fie respectat acest aspect. 🙂

De ce merg totuşi în continuare?

Bănuiam din vara că bula se va sparge, un amic de la protest mi-a spus:

,,Adriana, tu din vara m-ai anunţat ce-o să vină.”

Bănuiam cine se va aduna, bănuiam în proporţie de 80% tot ce se petrece.

Cu toate astea NU abdic şi nu-mi caut scuze asemeni majorităţii pentru a nu mă implica într-o mişcare care poate determina o schimbare în bine. Nu mai vreau să aştept 25 de ani în care să plâng, să mă deprim, să urlu de frustrare pentru că trăiesc într-o cloacă! Vreau să-mi asum! Sunt poate unul dintre puţinii români care deşi ştie că a greşit mult, greşeşte uneori şi va greşi, vrea să fie responsabil cu privire la soarta lui.