Moldova; din perspectivă românească

Moldova.
Am tot amânat a scrie despre această ţărişoară, deoarece nu ştiu să-mi ordonez ceea ce gândesc şi simt despre/pentru ea. Din clipa în care am ajuns acasă, mă tot gândesc (inclusiv în somn) pe ce ton să scriu: sarcastic, amuzant, serios, dramatic. Nici acum nu ştiu.

Moldova este o ţară a nimănui, nu aparţine ruşilor, nu aparţine moldovenilor, nu aparţine românilor. Pe stradă/la Tv se vorbeşte în ambele limbi.
De-a lungul vieţii am cunoscut moldoveni care s-au mutat în România, dar niciodată nu m-a interest în mod deosebit soarta, istoria, modul în care trăiesc ei. Acum, după ce am fost şi-am văzut cum stă treaba, percep toată situaţia în mod diferit.
Primul şoc l-am avut la vama între România şi Moldova. Buda, toaletă e mult spus, este deplorabilă. Un WC atât de mizerabil n-am mai văzut din Vama Veche, pe vremea –La Epavă- (bar care oricum s-a închis). Amicii mei mi-au spus să fac poze să le postez, dar mi-a fost ruşine.
Ce m-a şocat în Chişinău au fost următoarele aspecte:
• Străzile sunt pline de oameni care vând orice de la: ace, brice, creme, detergenţi, etc.
Am învăţat că cu cât o ţară este mai săracă, cu atât numărul cerşetorilor creşte.
Magazinele cu care este împânzit centrul sunt cu predispozitie: vânzare aur, amanet aur, farmacie şi telefonie mobilă. Nu pot înţelege cum se susţin atâtea magazine de aur dacă lumea este săracă. Poate mă ajută cineva.

• Bon fiscal primeşti rar, foarte rar. Aproape nimic nu se înregistrează iar şpaga este literă de lege. Nu, nu va imaginaţi că este o situaţie similară cu a noastră, la ei este de N ori mai gravă.

• La intrarea în magazine, există însemne cu: Nu arme de foc.

• Un profesor universitar câştigă lunar 180 de euro, în contextul în care, marea majoritate a preţurilor sunt similare cu cele din România. De-aş lucra în Moldova cred că în loc de mâncare mi-aş cumpăra ţigări şi pe urmă aş da foc guvernului aprinzându-l cu benzină (singurele două lucuri care sunt simţitor mai ieftine),de supărare şi în semn de revoltă.

Mare mi-a fost mirarea când mi-am luat un cola şi-un pachet de ţigări, iar cel din urmă era mai ieftin cu 2 lei decât sucul.

• Cred că este unica ţară unde cuvântul Român îţi aduce beneficii. Spui de unde eşti şi aproape toată lumea se lipeşte de tine, îţi zâmbeşte, se pisiceşte şi pare real interesată să te ajute.
Când amicul de ocazie ne-a spus să lăsăm mai mulţi bani taximetristului, deoarece: ,,Voi aveţi bani,, m-am uitat strâmb la el. Pe urmă am înţeles, noi chiar avem bani prin comparaţie.
Moldova este o ţară cu oameni suferinzi de un complex de inferioritate generalizat, mai acutizat decât la noi. Mă refer aici la moldoveni, ruşii, în marea lor majoritate sunt exact opusul: fuduli , bătăuşi şi după mutre, nu foarte intelectuali.
• Pe cât îmi sunt de dragi moldovenii, pe atât de antipatici mi-au devenit ruşii. Având în vadere că populaţia rusă din Moldova este o minoritate Mare, n-aş vrea că această ţărişoara să se numească România. Îmi pare rău, nu doresc româno-ruşi, iar ei ar veni la pachet.
Observ că Moldova doreşte să se integreze în UE. O sinucidere economică mai mare nu pot concepe. Sper ca în următorii 10-15 ani să nu fie cazul, altfel populaţia acestei ţări, va muri la prorpiu de foame.

Independenţa lor faţă de Rusia este o iluzie, chiar dacă moldovenii îşi asumă sau nu, acest aspect.

Biletul de autobus, irul de buze, faptul că de revelion la ora 12 noaptea fix, muzica din club s-a oprit brusc iar la televizor a apărut preşedintele pentru a ţine un discurs cu vocea şi tonalitatea lui Ceauşescu, (plus alte aspecte) îmi indică faptul că această ţară, încă trăieşte în umbra comunismului.

• Femeile sunt tare frumoase. Mi-am promis că următoarea dată mă voi duce în Anglia sau Germania unde-s mai nasoale. Domnişoarele sunt înalte, fără burţi, slabe, frumoase de pică. Nu sunt atât de aranjate ca cele din România, nu vezi boturi umflate grotesc, sprâncene tatuate într-un mod hidos, haine ţipătoare. Moldovencele sunt naturale şi în general superbe. Ceea ce face diferenţa între o moldoveancă mai săracă din punct de vedere financiar şi una cu posibilităţi, este haina de blană. Dacă ai bani este un must să ai blană, dacă nu ai, merge şi o geacă normală.

• Mâncarea, în special pizza lasă mult de dorit. Au ei o ciorbă de pui cu fidea care se numeşte: Zeamă, aia ne-a plăcut mult.

Bomboanele intitulate sugestiv Bucuria, nu ne-au bucurat deloc, nici papilele gustative, nici buzunarul.

Berea Chişinău e proastă, dar oricând îţi poţi cumpăra o Timişoreana proaspătă.

• Având în vedere că am locuit într-un apartament de lux, dar nu am avut internet, a trebuit înainte de a adormi să mă uit la ce aveam salvat pe laptop. Din păcate pentru mine, a trebuit să mă uit din nou, de 2 ori la porcăria uitată in pc: Fifty Shades of Grey. În ultima noapte n-am mai adormit de nervi că privesc aşa ceva.
A fost interesant în schimb, de urmărit la Tv filmul Inside Man (2006) în rusă şi subtitrat în româneşte, sună Bad-ass. 🙂
• Pe drumul spre casă am ascultat aşa ceva: