Ep.2
4.Cauzele fenomenului homosexualităţii
Cercetătorii de la Asociaţia Americană de Psihologie (APA) atrag atenţia că, În ceea ce priveşte elementele care determină orientarea sexuală, la ora actuală, lumea ştiinţifică mondială nu cunoaşte exact modalitatea în care se dezvoltă o anumită orientare sexuală. Alte teorii existente promovează teza potrivit căreia orientarea sexuală este modelată, în perioada copilăriei, de o serie de factori biologici, psihologici şi sociali între care au loc interacţiuni complexe. Pe baza distincţiei între orientarea sexuală şi comportamentul sexual şi ţinând cont de faptul că orientarea sexuală apare la începutul adolescenţei, în lipsa experienţelor fizice propriu-zise, APA susţine că orientarea sexuală a unei persoane nu este aleasă de către persoana în cauză şi nu poate fi schimbată în mod voluntar.
Ansamblul trăsăturilor care diferenţiază bărbatul de femeie se numeşte generic „sex”. Se poate deosebi un sex genetic (determinat de cromozomii X, Y), unul gonadal (depinde de structura gonadelor: ovare sau testicule) şi altul morfologic (se referă la organele genitale interne şi externe care condiţionează sexul legal). Începând de la finele secolului al XIX-lea, numeroşi medici au încercat să explice homosexualitatea în funcţie de anomaliile genetice, anatomice sau fiziologice ale subiecţilor. Unii legau apariţia homosexualităţii de un accident cromozomial, adică de factorul ereditar, alţii de prezenţa unor caracteristici corporale proprii celuilalt sex. Au existat şi autori (endocrinologi) care considerau că dezechilibrul secreţiilor hormonale ar induce pentru subiect un comportament caracteristic sexului opus. Mai multe studii au arătat importanţa factorilor hormonali şi a tuburărilor secreţiilor hormonale în perioada prenatală în dezvoltarea orientării sexuale.
Toate aceste ipoteze nu au putut fi considerate ca reprezentând o bază stiinţifică solidă, deoarece nici în cazul bărbaţilor, nici în cel al femeilor nu s-a putut evidenţia o legătură directă între nivelul hormonic şi comportamentul homosexual.
Mai multe lucrări s-au ocupat de coordonatele neuroendocrine şi genetice ale orientării homosexuale aducând dovezi indirecte şi directe pentru existenţa unor structuri neuroanatomice în cazul homosexualilor şi/sau a influenţelor hormonale asupra dezvoltării fătului. Alte cercetări recente relevă importanţa stresului (prezenţa stresului la mamă, în perioada de graviditate şi a distresului într-o primă perioadă a adolescenţei), în procesul de demasculinizare care poate genera, atât la oameni cât şi la animale, apariţia homosexualităţii.
Există însă persoane care au concomitent o inclinaţie erotică atât homo- cât şi heterosexuală. Cercetările au demonstrat că fiecare fiinţă umană, bărbat sau femeie, posedă în sine caracteristici feminine şi masculine în cantitate variabilă, după proporţile hormonilor masculini sau feminini care există în organismul individului (J. G. Howells, 1981). Educaţia, cultura, presiunea socială antrenează fiiţa umană spre heterosexualitate.
Sigmund Freud considera, în 1933 că bisexualitatea este o caracteristică general umană care deşi apare mai pregnant în atracţia homosexuală, este prezentă şi în procesul de refulare rezultat din conflictul între comportamentele cunoscute ca fiind masculine, respectiv feminine. După unii psihanalişti, la adulţi, homosexualitatea ar fi rezultatul unei fixaţii cauzate de o fază neîncheiată în procesul de maturizare psihosexuală.
O variantă mai complexă a acestei aserţiuni este teoria interacţionistă care potrivit cercetătorului S. M. Rădulescu (1996), combină explicaţiile biologice cu cele psihologice, homosexualitatea fiind determinată de un summum de aspecte ce ţin de impulsurile sexuale maturizate la o vârstă prepuberă, pe de o parte si de procesul de învăţare socială, pe de altă parte.
Teoriile sociologice cu viză explicativă a cauzelor homosexualităţii recunosc rolul factorilor motivaţionali şi afectivi în determinarea acestui fenomen:
- teoria anomiei: presiunile economice determină alegrea unui comportament sexual ilicit;
- teoria societăţii de masă: nevoia de (auto)identificare în societatea dominantă de relaţii impersonale şi anonimat va duce la dorinţa de comuniune cu grupul de homosexuali care asigură astfel concordanţa cu propria concepţie şi conduită sexuală.teoria etichetării: eşecul adaptării la normele cerute de heterosexualitate şi/sau ansamblul de efecte consecutive etichetării unei persoane ca fiind homosexual vor implica modificări în concepţia individului şi îi vor schimba percepţia de sine.
După cum ilustrează textul de mai sus: dovezile aduse până în ziua de astăzi cu privire la fenomenul homosexualităţii sunt multiple, dar fără o baza aplicabilă dacă e să le luăm pe fiecare individual şi nu că un context comun şi general.
Pentru mai multe dovezi care susţin ipoteza homosexualităţii din punct de vedere ştiinţific, primesc mesaje private.
Va urma
adrianaspunetot.wordpress.com 