Homofobia din România în decurs de 13 ani .

 

Pe vremea în care eram necoaptă şi dispusă fac compromisuri pentru alţii, am aplicat pentru un job de redactor la Monitorul de Cluj.

În anii 2004-2010 una dintre pasiunile mele era: studiul oamenilor gay. Spun pasiunea mea, pentru ura profesoarei de religie faţă de homosexuali, m-a făcut mi doresc interacţiunea ,,ciudăţeniile şi anomaliile naturii”. ,,Anomalii” pe care Dumnezeu, ne spunea ea, îi arde în focurile veşnicelarge_2740_9781589815605_Solid_Answers_Homosexuals_CVR-300x300

Îmi amintesc şi acum primul bar unde s-au ţinut petrecerile gay. Era un local în beci, închiriat o zi din weekend. Eram toţi tineri şi foarte entuziasmaţi.

Fondatorul party-urilor gay din Cluj, este Lucian Dunăreanu. Un om pe care îl apreciez din punct de vedere profesional (şi nu numai) foarte mult. El a început de la 0 cu implicarea pe scena gay şi a luptat pentru drepturile lui într-o ţară în care, oamenii mergeau în găşti bată homosexuali pe stradă. EEWN7vOjdJu76_-W81Ph45VAK2Az7p09yfht70qLj1yo5xfJRcGmqEpj08SFWMOA

nu mai punem la socoteală faptul era o ruşine groaznică recunoşti public faptul eşti homosexual.

În 2000-2010 oamenii au fost total nepregătiţi accepte faptul un bărbat se poate săruta cu un bărbat, un bărbat face sex cu alt bărbat, un bărbat poate iubească alt bărbat.

Dacă spuneai pe vremea respectivă eşti poponar, lumea nu dorea se asocieze cu tine. Se gândeau: Ce vor spune prietenii ies cu un poponar? Aşa era mentalitatea în multe cazuri, in Cluj cel puţin.

Mulţi dintre voi poate nu v-aţi pus problema pe vremea respectivă, la modul conştient: -Ce înseamnă o persoană gay? Sunt printre noi? Unde-s? Am auzit există, dar eu nu cunosc niciunul. E cel puţin dubios.

După 2010, lumea parcă a început -i observe mai bine. Cam în toate cercurile a început se discute subiectul gay, iar lumea colecteze date legate de temă.

Acum, homosexualitatea nu mai este un subiect tabu, ascuns sub preş, media a început câştige de pe urma articolelor/ştirilor/documentarelor/etc. cu gay. Dacă înainte, cei din media se gândeau de 100 de ori dacă difuzeaza o emisiune cu conotaţii gay, pentru generează conflict şi stupoare, acum…. subiectul se vinde ca şi pâinea caldă.
maxresdefault
Revenind la aventura mea cu ziarul Monitorul de Cluj, mi-au propus  le aduc un articol pe orice temă doresc eu. Având în vedere faptul observam homofobia groteasca a celor din jurul meu, m-am gândit merg la Lucian şi -i iau un interviu.

Un interviu despre viaţa lui, motivaţia lui, reuşitele lui, iubirile lui şi despre cum este viaţa de gay în România anilor 2004-2006. gândeam foarte sincer vom da lovitura cu subiectul acesta, nefiind un subiect uşor digerabil şi difuzat.

Mare mi-a fost dezamăgirea atunci când am fost refuzată. M-au informat este scris foarte personal (am explicat faptul sunt şi gay-ii oameni, alea, alea) şi este un subiect destul de controversat.

Poate nu scriam la nivelul dorit, dar astăzi văd potenţialul era acolo. Realizez natura subiectului le-a dat bătaie de cap la vremea respectivă, şi refuzul a fost în parte, datorită temei alese de mine.

O altă aventură a fost atunci când, terminând facultatea de asistenţă socială, mi-am dat licenţa pe tema homosexualităţii.

Am fost judecată aspru în comisie, îmi amintesc şi acum:
,,În ultimii 2 ani vedem e la modă acest subiect printre studenţi. N-avem alte probleme în ţară? Parade gay ne trebuie nouă?” Iar aici nu discutăm despre un ziar, ci despre un profesor la facultatea de Asistenţă socială.

Acum întreb cu sinceritate: – Ne aflăm în anul 2017, poveştile spuse de mine provin din anii 2003-2010. Practic au trecut 7 ani de atunci, iar evoluţia pozitivă a situaţie este evidentă.

Românii sunt conştienţi, în marea lor parte de faptul există persoane gay, mulţi dintre noi am cunoscut persoane gay pentru  încep şi recunoască public tot mai mulţi dintre ei sexualitatea. (nu o mai ascund ca  în anii trecuţi)

Practic, pentru mulţi oameni heterosexuali este o perioadă de acomodare realistă cu conceptul de persoane gay.

Consider problema majoră din ziua de azi, legată de căsătoria gay este prematură pentru România, în majoritatea ei … creştină. Poate în 5 ani ne putem gândi serios şi cu rezultate pozitive la căsătoria gay.

Momentan ar trebui facem campanii tot mai dese de conştientizare raţională a fenomenului, cu persoane care nu-l înţeleg, aducem dovezi ştiinţifice care ateste faptul homosexualitatea nu este ,,o boală,,, şi ne informăm cât mai mult despre acest subiect înainte de a emite o părere.
homofobia-ecuador

Este vremea încetăm cearta ineficientă cu persoanele homofobe şi -i privim cu compasiune şi înţelegere. Datele de care ei dispun vis-a-vis de acest subiect sunt insuficiente pentru a-şi face o părere de ansamblu. Teama lor de necunoscut este ceea ce-i face fie periculoşi.

Este vremea fim pedagogi dacă dorim o schimbare reală pe termen lung, este vremea ca tot mai multe persoane gay îşi asume sexualitatea în mod public, fără frică, pentru cageneraţia următoare de homosexuali poată fii liberă.

Echilibrul între părerea obiectivă şi afectele personale, trebuie existe atât la nivel personal cât şi la nivel de masă. La stadiul atigerii acestui tip de echilibru suntem în mod realist, nu la stadiul acceptării legale a casatoriilor gay.
Toleranţa trebuie privită din in ambele sensuri.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s