Prima zi – Untold-

Datorită unor conjuncturi, am primit cadou 2 bilete la Untold.

 Timp de doi ani mi-am promis că nu voi merge la aşa festival niciodată, dar nu am luat în considerare cadourile.
Având în vedere că am câştigat şi un bilet de presă, din partea #UBLPXW, mi-am propus să merg şi să văd exact ce se întâmplă la acest festival.

De prin centrul Clujului m-am prins că ,,uniforma,, oficială pentru femeile care merg spre Untold, este pantalonii scurţi, tenişi şi un tricou.

Am intrat timidă în incinta festivalului şi am rămas uimită de mulţimea zgomotoasă şi

voioasă.

Atât de mulţi oameni, atât de cald, multe lumini, corturi, muzică din toate părţile.

Parcă intrai pe un tărâm desprins din poveşti.

Pe aleile principale gaseai si oameni îmbrăcaţi mai ciudat, artişti care cântau, urşi, ,,oameni copaci,, femei gigant în rochii alcătuite din flori şi

tot felul de ,,ciudăţenii,, prezente la orice fel de festival care se respectă.

Fiind obişnuită cu festivalurile mici, de nişă, festivaluri dedicate exclusiv unui anumit tip de oameni, la Untold,  în prima zi, am simţit anxietate socială şi nu numai. Era atât de multă lume peste tot, căldură, zgomot şi eu nici nu mai am 20 de ani, să mă adaptez uşor la aşa ceva.

Pentru a mă simţi mai relaxată, am ales să stau jos, în Arena cu prietenii mei.

M-am întâlnit cu colega mea de liceu care a venit cu sotul ei, plus doi prieteni foarte buni. gay.

Asemeni oamenilor maturi, educaţi şi

 civilizaţi,

ne-am înţeles minunat toţi şi

am dat startul la distracţie.

Cred că primul concert la care am asiatat a fost cel a lui MØ, regretând din tot sufletul faptul că nu l-am prins pe Redfoo. El este unicul artist de care-mi plăcea în prealabilul festivalului şi de la care ştiam mai mult de două piese.

Am stat în tribune cuminţi, analizând ce se întâmplă şi la jumătatea concertului am plecat să luăm bere şi mâncare.

După o plimbare prin baia de mulţime, am reuşit să ne cumpărăm bere (dezamairea mea a fost faptul că doza de Ursus era de 330 ml) şi ceva de haleală.

Ţin să menţionez că mâncarea era foarte bună şi diversă,  gheretele destinate consumului public erau  foarte atrăgătore şi luminoase, fumătorii se puteau bucura de promoţii din partea firmei Winston.

 

Copiii se animau fantastic din cauza luminilor, a veseliei din jur şi din cauza oamenilor ,,ciudaţi,, care înveseleau lumea prin costumaţie.

 

Parcul Central era plin de corturi care găzduiau diverse

activităţi recreative sau amuzante,

care ofereau promoţii, era plin de barulete, hamace, fotolii uşurele care se puteau muta  lângă copaci, etc.

 

Punându-ne ,,la masă,, pe dealul din faţa Arenei, ne uitam fascinaţi la marea roată colorată care învârtea oamenii până-n cer.

 

Muzica din Arena, colorile psychedelice generate de roată, oamenii fericiţi din jur, toate te făceau să uiţi de problemele de acasă, de griji sau alte responsabiliti, totul era frumos şi atât.

După masă. ne-am dus la concertul celor de la Axwell / Ingrosso.

Auzind primele bubuituri, m-a lovit melancolia şi am vrut neapărat să mergem în faţă. Am ocolit stadionul şi        ne-am poziţionat în dreapta scenei, în primele rânduri.

Din cauza faptului că nu înţeleg deloc stilul acesta de muzică, la jumătatea concertului (şi asta doar pentru a-i face amicului meu pe plac) am dorit să plecăm.

Nu vreau să fiu înţeleasă greşit: eu personal nu înţeleg stilul acesta muzical, nu îmi sună bine în cap, nu îi văd sensul sau creativitatea. Nu am absolut nimic împotrivafanilor muzicii electronice, dar nu este pentru toată lumea.

 

 

 

 

Plecând din Arenă, după o scurtă plimbare, am decis să mergem în parc pe un fotoiu pufarin la o poveste.
La plecarea definitivă din parc, am avut mici şi anticipabile probleme cu găsirea unui taxi (în fiecare zi), dar după cum am spus, era normal să se întâmple aşa.

Ţin să preciez, că în parc erau peste 100.000 de persoane la acest festival. Persoane care în marea lor majoritate aveau potenţa finaciară şi oameni din strainatete (Norvegia, Suedia, Ungaria,Spania, Italia, SUA, Canada, etc.)

.
Sunt convinsă că marea de oameni prezentă la Untold, a rulat mulţi bani în oraşul meu aceste zile.

Sunt convinsă că plusul financiar (care ne va avantaja pe fiecare dintre noi) adus Clujului, merită un minim sacrificiu de patru zile din partea tuturor.

Va urma după un mic concediu în Deltă şi nu numai.
Fiţi fericiţi.