De foarte mulți ani observ o accentuare a diferențelor între oamenii din România.
Născută fiind în Ardeal, obișnuită cu frații maghiari, am avut surprize neplăcute călătorind prin alte zone ale țării. De fiecare dată mi-a venit puțin dificil să mă adaptez anumitor medii.
Nu cunosc limba maghiară, dar de fiecare dată când făceam cumpărături în Târgu-Mureș, auzeam la plecare: keoseonom! (adică mulțumesc scris în română-maghiară)
Ceea ce nu înțeleg oamenii din celelalte zone ale țării este faptul că nu limba în care ești amabil contează, ci efectiv amabilitatea și bunul simț în sine!
Aproape de fiecare dată când cumpăr țigări de la ghereta din stație spun: ,,Mulțumesc frumos, să aveți o zi minunată!”
În București, totul e la altă viteză. Lumea se împinge în tine la magazine, vânzătoarea e grăbită să scaneze totul, în trafic sunt claxoane deși nimeni nu merge mai repede dacă claxonează, taximetriștii m-au furat de fiecare dată, de fiecare dată am fost sfătuită să nu umblu noaptea pe străzi (de fiecare dată am umblat și nu am pățit nimic), etc.
Înțelegeam această grabă generalizată, dacă productivitatea regională era direct proporțională cu haosul uman… dar surpriză, istoria recentă arată exact opusul. 
Oamenii care se agită mai mult decât produc, sunt ineficienți și își irosesc energia pe probleme false, fără finalitate practică. Nu mă înțelegeți greșit, am prieteni peste tot în România, sunt sigură că există multttiii oameni extraordinari peste tot prin țară, dar ca nivel general treaba nu e tocmai roz.
Ceea ce am învățat de-a lungul vieții, deși am fost o fire extrovertită, este să TAC și să îmi văd de treabă. Tot mai mulți oameni din regiunea mea încep să înțeleagă faptul că orice lucru bun vine fără zgomot și agitație. (Domnul Iohannis fiind un exemplu grăitor și de neînțeles pentru mulți din zonele despre care discut) Orice plan trebuie bine-gândit și analizat, nu grăbit și făcut de mântuială pentru a-l termina.
În zona din care provin, observ că oamenii nu sunt atât de lacomi. Toți doresc ceva, dar majoritatea au bunul simt să nu ia chiar totul de la masă.
De la oamenii politici care conduc multe orașe din Ardeal, la investitori și oameni simpli, lăcomia este camuflată bine, spre inexistență. Aceasta devine cea mai mare diferența între zonele României, oamenii care ne conduc și metodele inoculate de ei ca societatea să funcționeze.
O dată ce oamenii care ne conduc, fac societatea să funcționeze pe termen mediu-lung; oamenii din societatea respectiva se vor adapta funcționalității, nu se vor transforma în haos și răutate.
adrianaspunetot.wordpress.com 