Multă lume m-a întrebat ce vreau eu cu adevărat să transmit prin aceast blog.
Cred că este timpul să încerc a explica ceea ce mă frământă şi mă frustrează de foarte mult timp.
Mama mea, la revoluţia din anii ’89 şi-a riscat viaţa în stradă aruncând cu pietre după armată deşi avea un copil mic care o aştepta la grădiniţă, deşi avea o familie şi un loc de muncă.
A făcut asta ca EU să nu ştiu ce înseamnă umilinţa, sărăcia, mizeria şi batjocura pe care o trăiesc acum.
Mama mea, și-ar fi dat viața în 1989 ca eu acum să trăiesc mai bine decât o fac.
Eu nu am familie, nu am copii dar ştiu că am o datorie morală!
Nu vreau să cred că mama mea şi-a riscat viaţa în van, vreau să-i continui lupta începută atunci.
Nu mai pot suporta să fiu condusă de nişte oameni care se hrănesc din scandaluri, ieşiri necontrolate, de nişte oameni care se sapă unii pe alţii în faţa noastră cu neruşinare pentru interesele lor, nu pentru cele ale poporului.
Nimic nu se mai face în avantajul poporului ci doar pentru interesele proprii.
Pentru a putea schimba toată clasa politică trebuie să fim uniti, să fim un popor care-si ştie interesele şi care ştie cum merită să fie tratat.
Un cetăţean căruia îi ceream un simplu like pentru pagină mi-a spus: Dacă nu eşti mulţumită cu situaţia actuală, pleacă în altă ţară.
Cum poţi gândi aşa? Cum pot oamenii tineri în care eu mi-am pus toate speranţele, să gândească aşa? De ce să fugim permanent de responsabilităţi, de probleme?
De ce să nu le rezolvăm noi?
De ce avem impresia că noi nu contăm, că suntem fără putere?
De ce le jucăm jocul la infinit multumindu-ne cu firmiturile rămase de la a lor masă?
Trebuie să ne trezim o dată din aceste iluzii induse şi să conştientizăm că NOI putem schimba tot!
De NOI depinde! De mine, de tine, de tatăl tău, de fratele tău… şi deja suntem 5, nu suntem unu.
La fel ca majoritatea românilor şi eu am cârcotit pe la colţuri, dar am conştientizat că bârfa este o risipă de energie care nu aduce nimic concret şi palpabil. Mi-am dat seama că toată energia depusă în bârfă se poate materializa cumva într-un mod concret începând de undeva.
Am început aici, dar pentru a atinge decenta, am nevoie de VOI.
Fără voi, tot o persoană rămân, una cu idealuri înalte dar singură.
Singură nu pot face nimic, oricât de mult mi-aş dori şi orice sacrificiu aş fi dispusă să fac în acest sens.
Ştiu că unu este fără o valoare însemnată, dar simt că din unu putem face o mie, dintr-o mie putem face zeci de mii.
Va mulţumesc!
adrianaspunetot.wordpress.com 