Raporturile Parlamentului cu Guvernul
ARTICOLUL 113
Moţiunea de cenzură
(1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
(2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.
–
”În sistemele parlamentare de guvernare, moțiunea de cenzură (denumită uneori moțiune de neîncredere sau vot de încredere) este un act prin care legislativul retrage mandatul acordat anterior executivului pentru guvernarea țării.”
,,Iniţierea unei moţiuni de cenzură poate să fie legată şi de imperfecţiuni ale programului de guvernare, care se dovedesc a fi necorespunzătoare nevoilor politicii reale ale ţării sau se dovedeşte că formulări corecte la data învestiturii, între timp, au devenit depăşite faţă de evenimente, fenomene politice interne şi externe, dar ea poate fi iniţiată şi din considerente legate de prestaţia Primului-ministru sau a unuia dintre membrii Guvernului.”
Guvernul
ARTICOLUL 110
Încetarea mandatului
(1) Guvernul îşi exercită mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află în una dintre situaţiile prevăzute la articolul 106, cu excepţia revocării, ori este în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
–
ARTICOLUL 108
Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
ARTICOLUL 106
Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
–
,,Astfel, demisia ca act de voinţă unilaterală poate să fie determinată de o situaţie imputabilă, de o stare de pericol creată în departamentul condus de respectivul membru al Guvernului, de o conduită incorectă a acestuia dezvăluită opiniei publice etc. Aici vorbim fie despre o demisie de onoare sau asumată, fie despre o demisie forţată sau provocată.(…)
Aşa se explică de ce demisia trebuie acceptată de autoritatea constituţională şi legală competentă. în al doilea rând, trebuie făcută cuvenita distincţie între demisia provocată şi demisia asumată sau cea deliberată; în primul caz, demisia se acceptă de îndată, în celelalte cazuri se poate solicita rămânerea pe post, fie şi o anumită perioadă de timp şi, desigur, în funcţie de situaţie, poate interveni şi refuzul acceptării demisiei.
Nu există precizări în Constituţie sau în lege în sensul de mai sus, dar aceste concluzii se impun din spiritul principiilor care conturează democraţia noastră constituţională. Aici este vorba nu numai despre ştiinţa dreptului, ci şi despre arta guvernării, fireşte, cu folosirea ştiinţei dreptului.
Revocarea unui membru al Guvernului, cu excepţia Primului-ministru, este o atribuţie a Preşedintelui României condiţionată de existenţa unei propuneri din partea Primului-ministru, urmare a unei remanieri guvernamentale.
Remanierea guvernamentală şi, implicit, revocarea unui membru al Guvernului pot fi determinate de situaţii obiective, de înţelegeri, de tactici şi strategii politice sau de cauze subiective, imputabile celui în cauză. Vom putea spune că în prima ipoteză suntem în prezenţa unei revocări ca soluţie de program politic (revocare politică), iar în ipoteza a doua suntem în prezenţa unei 1 evocări cu semnificaţie de tragere la răspundere (revocare sancţionare). în termeni consacraţi în dreptul public, revocarea, ca sancţiune, mai poartă şi denumirea de destituire, termen, adevărat, neinclus în Constituţie, dar nimic nu opreşte să fie consacrat în lege, inclusiv în Legea răspunderii ministeriale. Suntem de părere că revocarea ca sancţiune poate să intervină atunci când împotriva unui membru al Guvernului una dintre Camere a adoptat o moţiune simplă, problemă la care vom reveni.
II. Pierderea drepturilor electorale. Pierderea drepturilor electorale se referă atât la situaţiile prevăzute de art. 36 alin. (2), cât şi la cele prevăzute de art. 37 alin. (1), cu trimitere la art. 16 alin. (3) şi art. 40 alin. (3)
Este greu de presupus ca un membru al Guvernului să ajungă în situaţia de a fi declarat debil sau alineat mintal şi pus sub interdicţie (deşi există precedentul din 1908 al lui Dimitrie Sturdza, care, fiind prim-ministru, s-a băgat sub masă la o şedinţă de Consiliu şi a început să ciupească de pantaloni membrii Cabinetului, ajungând pacientul neurologilor), dar este posibil ca un membru al Guvernului să fie condamnat şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor electorale, cum există un grad mare de probabilitate ca un membru al Guvernului, jurist de elită, să devină membru al Curţii Constituţionale etc.
Nimic nu opreşte ca în cazul unui proces penal, fie şi din considerente de imagine să intervină revocarea din funcţie, înainte ca soluţia să rămână definitivă şi irevocabilă, mai ales că Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcţie, potrivit art. 109 alin. (2) din Constituţie, imediat după ce „s-a cerut urmărirea penală”.
IV. Alte ipoteze. Textul art. 106, la care ne referim, prevede şi posibilitatea ca prin lege să se stabilească şi alte cazuri în care încetează funcţia de membru al Guvernului, în afara celor la care ne-am referit, reglementate expres de Constituţie. O asemenea ipoteză o constituie legea responsabilităţii ministeriale, prevăzută de art. 109 alin. (3), cu referire specială la membrul Guvernului condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, dar nu sunt excluse dispoziţii de acest gen şi în alte acte normative, cum ar fi cele care au ca obiect declaraţia de avere şi controlul veridicităţii acesteia.”
–
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mo%C8%9Biune_de_cenzur%C4%83
Detalii: http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-109-constitutie (despre ordonante)
Detalii: http://legeaz.net/constitutia-romaniei/articolul-106-constitutie
adrianaspunetot.wordpress.com 