Problematica homosexualităţii în contextul social actual

     Ep. 1

Înainte de a respinge cu vehemenţă homosexualitatea – practicată încă din cele mai vechi timpuri – ea ar trebui studiată atent din punct de vedere ştiinţific, moral, religios şi etic.
Datorită controverselor iscate în ultima perioadă, pe baza homosexualităţii speciei umane, doresc să ofer date concrete cu privire la acest subiect.
Mulţi dintre noi considerăm că ştim datele unei probleme înainte de a le avea, iar acest lucru, credem că ne conferă dreptul de a comenta pe baza subiectului. Nimic mai fals.

Obiectivitatea unui punct de vedere constă în adunarea cator mai multe date reale, legate de acel subiect.
În articolele următoare voi explica metodic, din mai multe unghiuri, ce înseamnă de fapt conceptul – gay-.
Având în vedere că homosexualitatea este un subiect extrem de complex, mă voi ocupa cu precădere de următoarele aspecte:
• Homosexualitatea- o perspectiva teoretică
• Clasificare conceptuală: conduită normală vs. devianţă
• Cauzele fenomenului homosexualităţii
• Tendinţe şi comportamente sexuale
• Abordarea medicală a homosexualităţii
• Abordarea religioasă şi etică a homosexualităţii
• ,, Homofobia’’- clarificare conceptuală
• Homofobia românească
• Stereotipurile românilor faţă de homosexuali
• Homosexualitatea în alte culturi
• Homosexualitatea în zilele noastre

1. Homosexualitatea ca fapt social
Problema sexualităţii a început să se pună acut în România mai ales după evenimentele din 1989 când s-au reconsiderat drepturile acordate omului. Acest fapt nu înseamnă că problema nu a existat înainte, sau că homosexualii au început să fie discriminaţi în Romaia doar după 1989.
Având în vedere că homosexualitatea este şi astăzi amendată în mod evident de anumite mişcări (în special cele feministe şi religioase), persoanele de orientare homosexuală pot fi incluse cu uşurinţă în categoria minorităţilor sociale. Chiar şi acum, în anumite spaţii ale diferitelor ţări se pot remarca diferenţieri privind tratamentul egal pentru homo- şi heterosexuali în domeniile sociale, legilative şi culturale, mai puternic în privinţa ocupaţiilor, drepturilor politice, asistenţei sociale etc.
Alexis de Tocqueville – (1805-1859) este unul dintre cei mai importanţi autori politici)- consideră că minorităţile sociale sunt etichetate ca fiind categorii sociale ,,reziduale’’, iar de aici E. K. Francis este de părere că aceste minorităţi sunt de fapt rezultatul unei ,,conştiinţe negative’’. Datorită acestor două viziuni şi nu numai, pot aproxima faptul că reprezentanţii unei minorităţi sexuale se pot include, fără doar şi poate, într-o minoritate socială. Rezistenţa mentalităţii de grup -majoritatea dominantă- caractezitata printre altele fie şi de superioritate numerică, îi împiedică pe aceştia (minoritatea sexuală, în cazul nostru homosexualii), să-şi promoveze valorile şi  interesele legitime .
Cunoscând faptul că grupurile marginale se regăsesc în absolute orice societate, inclusiv în România, se impune întrebarea: -cum pot evolua mentalităţile într-o societate în care totul încearcă să se condiţioneze de heterosexualitate (mentalitatea de grup)? –

2. Homosexualitatea ca perspectivă teoretică

Homosexualitatea este definită că o activitate sexuală deviată, dirijată selectiv, exclusiv sau ocazional, spre un partener de acelaşi sex pentru a realiza acte sexuale care, în mod evident nu coporta coitul tipic sau realizat în circumstanţe normale. (M. Şelaru, 1993) Actul sexual se realizează prin relaţii fizice diferite, în scopul obţinerii orgasmului, dar şi pentru satisfacerea viselor sau fantasmelor.
Cercetătorul dr. Sorin M. Rădulescu subliniează clar distincţia între practicile homosexuale şi indivizi homosexuali. Angajarea în pratici homosexuale într-un moment sau altul al vieţii, fără a determina o practică constantă, reprezintă o practică homosexuală nu o identificare a individului cu minoritatea.
Termenul de homosexualitate a fost folosit începând cu anul 1860 şi definea un tip aparte de persoane, la care se întâlnea o anumită formă de ,,aberaţie sexuală” (atracţie nejustificată către acelaşi sex). Termenul lesbianism este mult mai recent şi reprezita expresia naturală a instinctului sexual între femei în manifestările lor afective şi sexuale.

Cercetătorii Asociaţiei Americane de Psihologie (APA) sunt de părere că sexualitatea are patru componente:

• sexul biologic, identitatea sexuală (modul în care o persoană se percepe pe sine din punct de vedere al genului, indiferent de sexul biologic pe care îl are),
• rolul social al sexelor (apartenenţa la noremele culturale specifice comportamentului feminin sau masculin)
• orientarea sexuală.

Există trei orientări sexuale general recunoscute:

• cea heterosexuală – atracţia faţă de indivizi de sex opus,
• cea bisexuală – atracţia faţă de indivizi de ambele sexe,
• cea homosexuală – atracţie emoţională, sexuală şi/sauafectivă constantă faţă de indivizi de acelaşi sex.

Acum, că am făcut puţină lumina în legătură cu: ce înseamnă o minoritate sexuală/socială, clasificarea sexuală a tendindelor sexuale umane, modul de a ne raporta la minorităţi ca un întreg; cu siguranţă că veţi fi pregătiţi să intrăm pe viitor în esenţa acestui aspect detaliind ce înseamnă normalitate şi/sau devianţă.
                                                                                                                  Va urma.