Dualitate si iluzia adevărului suprem

Un film care mă va ţine noaptea aceasta trează, este:

Filmul este o poveste frumoasă despre un robot, o domnişoară şi creatorul robotului. Uncanny, asemeni majorităţii filmelor are problemele şi inconsistenţele lui, dar totodată ridică nişte probleme fundamentale pentru orice om care îşi pune întrebări.

Ţin minte şi acum când am întrebat un tip pe care-l consideram mai isteţ decât mine: Crezi că X ( X era un bătăuş al Clujului) este un om rău?
Tipul mi-a răspus : Da, o dată ce partea rea  dintr-un om o depăşeşte pe cea bună, atunci el devine un om rău.
La vremea respectivă mi s-a părut o explicaţie mai mult decât rezonabilă, dar pe parcurs am mai învăţat anumite noţiuni: cea de dualitate şi invariabil am mai clădit pe definiţia adevărului/superm.
Oamenii nu se nasc răi sau buni, pe undeva am ştiut tot timpul aspectul acesta dar mi-a fost greu să înţeleg fenomenul de funcţionare, să adun explicaţii logice. Acum, pe undeva am ajuns să fiu sigură pe ceea ce afirm:

-Oamenii devin răi sau buni datorită modului de a înţelege anumite probleme cu care se confruntă, datorită experienţelor personale de viaţă , oamenii depind mult în dezvoltarea proprie de reperele după care se ghidează şi de N alţi factori. Ideea este că noi ne ghidăm după ceea ce cunoaştem, asemeni unor roboţi. Clădim informaţii cu toţii, dar modul de procesare a informaţiei diferă de la individ la individ, în fuctie de complexitatea experienţei şi de cea a gândirii sale.
Alt factor important este toleranţa durerii. Dacă avem o toleranţă mai scăzută în faţa  durererii sufleteasti, şansele să devenim răi (pentru că este cel mai facil scut, persecutarea altora pentru propriile neajunsuri), sunt mari. Oamenii care au nativ o toleranţa mai mare la acelaşi tip de durere, au toate şansele să devină echilibraţi şi empatici.
Există şi cazuri rare care se trezesc, iar din empatici, depresivi sau victime, ajung nepăsători şi lucizi. Cazurile rare vă asigur că gândesc mult, nu au ruşine, întreabă, şi-şi adună informaţiile noi din alte surse decât din cele anterior trezirii.

Diferenţa majoră între un om bun (empatic) şi un autist/robot/om rău se face strict prin tact, diplomaţie, empatie sănatoasă şi maniere. În anumite situaţii mulţi dintre noi am fi tentaţi să spunem/facem anumite lucruri de care ne-am ruşina şi pe care actual le criticăm.
Cel mai bun exemplu la care m-am gândit a fost Holocaustul. Am rumegat mulţi ani problema şi m-am întrebat cum soldaţii respectivi au devenit peste noapte nişte sadici? Cum din oameni familişti, posibil oameni decenti cu frică de dumnezeu, au devenit nişte animale? Nu erau răi şi înainte, nu erau buni şi după?

Răspunsul este simplu: s-au adaptat şi mulţi dintre noi am putea ajunge un soldat sadic şi criminal, dacă am fi puşi în situaţia respectivă.

Ceea ce mi-a arătat filmul ca punct final al gândurilor mele, este subiectivitatea adevărului.
Atât de multe persoane am cunoscut de-a lungul vieţii, oameni care aveau atât de multe noţiuni cu privire la ce este real şi adevărat pentru ei, încât mie mi-e clar fără niciun dubiu: natura adevărului este data de reprezentarea pe care o are fiecare asupra a ceva.

Adevărul este o iluzie în spatele căruia toţi ne vizualizam puternici.
Am un exemplu simplist pentru a-mi susţine teoria:
La 17 ani am încercat să-l citesc pe Kant. Kant m-a frustrat atât de tare pentru că nu-l puteam înţelege încât am ajuns să spun că este un om snob, pompos, un tip nu foarte inteligent, care îşi ascunde ideile banale după artificii de cuvinte.
În timp am realizat eu cine a fost prostul fără vocabular şi fără noţiuni de gândire prea complexe.

Fiind într-o permanentă schimbare şi evoluţie, zilnic devenim alt om. Mai bun sau mai rău, mai prost sau mai complex.
Toţi considerăm că ne cunoaştem propria entitate, ne putem descrie şi identifica ca persoana din mintea noastră, dar problema este că acest adevăr este nuantat în cele mai multe cazuri. În concluzie, nu putem avea o perspectivă  obiectivă nici asupra propriei personane, cu atât mai puţin a anumitor situaţii ale căror variabile nu le cunoaştem.
Adevărul şi noţiunea de bine şi rău sunt doar fum, oglinzi şi iluzii.

Fin.