În excursia efectuată de mine acum, am vrut să văd cum este să călătoreşti într-o ţară străină neştiind ce te aşteaptă. De data aceasta nu mi-am făcut prea multe planuri şi calcule, alegând plecarea în necunoscut.
Pot spune că într-o oarecare măsură a meritat, iar din alta am avut de învăţat.
A meritat pentru că mi-am dovedit faptul că nu am crescut atât de mult încât să refuz riscurile, a meritat pentru că am văzut ce îmi doream să văd de câţiva ani, am cunoscut oameni interesanţi şi am avut parte de anumite clipe unice în viaţă.
Singurul aspect care mi-a bruiat zenul dorit, a fost netestarea în prealabil a persoanelor cu care am plecat la drum. În general se spune că omul sfinţeşte locul şi într-o oarecare măsură aşa a şi fost.
Am plecat cu ocazia la 8 dimineaţa din Cluj iar după aproximativ 12 ore am ajuns în Bratislava rupţi de oboseală iar eu bronzată pe jumătate de corp.
Mi-a plăcut atât de mult aerul romantic/medieval al Bratislavei, aer care era condimentat cu oameni amuzanţi în stare de ebrietate, încât nu a mai contat somnul.
Am ieşit câteva ore pe străzi, am băut ceva tradiţional, am ascultat un rockulet şi am plecat la hostel.
Imaginea Bratislavei este şi acum vie în mintea mea; faptul că o o ţărişoara cu probleme similare celor din ţara mea a evoluat atât de frumos, îmi da speranţă.
După o trezire târzie, la amiază ne-am dus să vedem ce maşină prindem spre Praga. Ne-a cules un tip interesant care nu ştia el prea multă engleză, dar cu cât ştia mi-a explicat puţin din arta alcoolului şi a măiestriei ei.
3 4 ore a durat drumul pana în Praga de unde ne-a cules prietenul meu Voicu, care ne-a cazat într-un hotel decent pentru doar 10 eu/noaptea. Puteam să o scoatem şi mai ieftin, dar orgoliile masculine au intervenit şi negocierea a fost un eşec penibil şi frustrant.
Un sfat pentru toţi cititorii: cred că şi în hotelurile cele mai scumpe se poate negocia. Nu este o chestie care ţine de Românism ci de experienţă şi specularea momentului.
Praga este un oraş relaxant, un oraş unde merită să vii singur şi să-ţi faci propriul program sau să te prezinţi cu un om care împărtăşeşte acelaşi idealuri ca şi tine. Este un oraş care alimentează atât romatismul cât şi partea hedonistă din fiecare.
Oraşul deţine o arhitectură deosebită, care îmbină perfect stilul vechi cu cel nou.
Pentru mine, o romantică incurabilă, a fost a doua capitală spectaculoasă după Paris, urmată foarte aproape de Budapesta. Nu m-aş putea plictisi uşor analizând catedralele de acolo, aromnia cu care au fost concepute, măiestria cu care s-au conservat anumite aspecte în timp. Este oraşul perfect pentru cupluri care doresc să se bucure împreună de o frumuseţe romantică şi matură sau pentru oameni singuri care doresc să devină mai bogaţi în experimentarea bunului gust şi al cizelării.
Viaţa de noapte este diversă ca în orice capitală dar având în vedere că am fost cu bărbaţi, ne-am oprit cu predispoziţie acolo unde fundurile au fost mai apetisante. Cu siguranţă am ratat anumite aspecte hedoniste legate de viaţa de noapte, dar şi fundurile au început să aibă frumuseţea lor atunci când nu ai de ales.
Distracţia în Praga nu are atât de multe limitări precum cea din România. Alcoolul se bea oriunde, iarbă se găseşte public iar de agăţat cred că nu este deloc dificil în aceste condiţii.
Unicul meu regret care nu mi-a adus nimic productiv din această experienţă este faptul că nu am reuşit să vizitez mai multe, cedând.
Există capitale pe care le consider neinteresante asemeni Brussels-lui, unde te plimbi câteva ore şi este perfect justificat să doreşti a te distra mai mult decât a explora. Există în schimb alt tip de capitale gen Praga unde este necesar un mini-maraton cultural pentru a te declara satisfăcut.
Vroiai să-ţi prezint ce să faci în Praga, ai greşit persoana. Îţi spun doar că merită să faci ceva acolo în compania potrivită. Găseşte-ţi compania şi du-te, vei ştii ce trebuie să faci si singur.